Activitati specifice zonei: Agricultură
Cultivarea pomilor fructiferi
Apicultură
Exploatarea lemnului
Fabricarea varului
Creşterea animalelor
Activitati economice principale: Exploataţii forestiere şi petroliere
Arderea pietrei de var
Prelucrarea lemnului
Obiective turistice: Mănăstirea Ciolanu
Mănăstirea Bradu
Mănăstirea Barbu
Tabăra Sculptură Măgura
Tabăra Şcolară Poiana Pinului
Pensiunea Izv
oraru
Motel Pietroasele
Evenimente locale:
Facilitati oferite investitorilor: Potenţial turistic
Înfiinţarea unei secţii de confecţii
O adevărată cetate naturală
Se află pe DJ la doar 23 de km de municipiul Buzău. Comuna Tisău, Buzău
Tisău
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°10′N 26°31′E45°10′N 26°31′E
Țară Romania
Județ Buzau
Reședință Izvoru
Populație (2002)[2][3] Total 5176 locuitori
- Rezultate provizorii 2011 4616locuitori
Tisău este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Bărbuncești, Grăjdana, Haleș, Izvoru (reședința), Leiculești, Pădurenii, Salcia, Strezeni, Tisău și Valea Sălciilor. Ea se află în depresiunea Nișcov, în vestul județului, în Subcarpații de Curbură, într-o zonă împădurită. Deși reședința sa este satul Izvoru, comuna poartă numele satului Tisău din motive istorice, acesta fiind cel mai vechi sat al comunei și este în continuare de referință pentru întreaga zonă. Pe lângă satul Tisău, în zona depresiunii Nișcov se aflau la începutul secolului al XIX-lea și satele Haleș și Linia-Ciolanul (aflat în apropierea mănăstirii Ciolanu). La începutul secolului al XX-lea, comuna făcea parte din plasa Sărata a județului Buzău și era formată din cătunele: Glodul, Haleș, Leiculești, Linia-Ciolanu, Pisculeni, Tisău, Sf. Gheorghe-Nou, Strejeni, Valea Caprei și Valea Rea, având o populație totală de 2650 de locuitori. În comună funcționau 6 mori, un făcău, o școală în Valea Rea și 7 biserici ortodoxe (inclusiv cele ale schiturilor Cetățuia și Ciolanu și mănăstirea Bradu).[4] Tot atunci, pe teritoriul actual al comunei Tisău mai funcționa în aceeași plasă și comuna Grăjdana. Aceasta era formată din cătunele Bărbuncești, Boru, Grăjdana, Izvoru, Lunceni, Miluiți și Salcia, având o populație totală de 1540 de locuitori ce trăiau în 360 de case. În comuna Grăjdana funcționau pe atunci o școală cu 63 de elevi (dintre care 3 fete) la Lunceni și 4 biserici.[5]
În 1925, comunele Tisău și Grăjdana erau consemnate în Anuarul Socec ca făcând parte din plasa Nișcov a aceluiași județ, în aceeași componență și cu o populație respectivă de 3112 locuitori (Tisău) și 2100 de locuitori (Grăjdana).[6][7]
În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Buzău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. Între timp, a apărut și comuna Pădurenii, care conținea mai multe sate, între care și Înfrățirea, Pisculeni, Pisculenii până în Gârlă, Sfântu Gheorghe, Tisău de Sus, Valea Caprei. Structura actuală a comunei este cea înregistrată la 1968, când s-a stabilit actuala organizare administrativă a României și s-a reînființat județul Buzău. Tot atunci, comuna satele sus-menționate ale comunei Pădurenii au fost desființate și comasate cu satele Pădurenii, Tisău și Strezeni; satul Boru a fost inclus în satul Valea Salciilor și satul Lunceni a fost inclus în satul Grăjdana.[8][9]
Pe teritoriul comunei se află două mănăstiri monument istoric, ambele în zona satului Haleș, pe malul stâng al Nișcovului: mănăstirea Ciolanu și mănăstirea Bradu.
