22/05/2026
Există locuri care, teoretic, ar trebui să fie pline de viață.
Locuri frumoase, renovate, promovate, cu istorie, cu ziduri spectaculoase și povești mari în spate.
Locuri despre care se vorbește mult și care apar minunat în poze.
Și totuși… uneori par goale.
De fiecare dată când ajung în Cetatea Alba Carolina am sentimentul ăsta ciudat.
Mă uit la cât de impresionant arată totul și mă întreb unde sunt oamenii.
La noi în Sibiu, chiar și când plouă, e plin de umbrele colorate în Piața Mare.
Vezi lume, gălăgie, terase, muzică și sentimentul acela că orașul respiră.
În cetatea din Alba Iulia - mândria localnicilor, de multe ori, ai impresia că auzi doar ecoul propriilor pași.
Și poate tocmai de aceea RYMA a devenit ceva important pentru orașul ăsta.
Pentru că niște oameni boemi, visători și suficient de încăpățânați încât să ignore toate calculele „corecte” au refuzat să accepte că șanțurile Cetății trebuie să rămână doar un decor frumos și gol.
De câțiva ani fac festivaluri, evenimente, concerte, adună oameni, creează atmosferă și încearcă — uneori improvizat, alteori obositor, aproape întotdeauna pe suflet mai mult decât pe strategie — să țină locul viu.
Da, au pierdut uneori.
Da, poate nu administrează perfect.
Da, poate visează mai mult decât calculează.
Dar au făcut ceva extrem de rar:
au făcut oamenii să SIMTĂ locul.
Iar asta nu poți cumpăra prin proiecte europene, betoane sau marketing turistic.
Acum RYMA încearcă din nou să crească.
Nu doar ca eveniment de weekend, ci ca spațiu viu, constant, cu muzică, relaxare, joacă, seri de vară și oameni adunați împreună.
Și sincer?
Cred că Alba Iulia are nevoie disperată de astfel de oameni.
Fiindcă orașele nu trăiesc prin ziduri renovate.
Trăiesc prin cei care încă mai cred că merită aprinse luminile.
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid0DkgprfS8sHuia8NqwaLNomvyqcp1y3ZqApNtaKf8RX42iZmSNUvURct7RbsGiBEfl&id=61590172318064&locale=ro_RO
