14/08/2026
Mâine prăznuim Adormirea Maicii Domnului.
Două bunicuțe dragi, ne-au povestit cm se desfășura această mare sărbătoare în vremea tinereților lor, când era simplitate, când nu aveau mașini, dar era multă, credință în suflet! Și cât era de frumos pe atunci! Dar e frumos și acum, că doar ne adaptăm vremurilor și încercăm să facem Rai, cu dragoste față de Măicuța Sfantă și cu tot ce avem noi la îndemână în clipa prezentă.
"În 14 august ne pornem la tăte mănăstirile pă jos. Am mărs la Mănăstire la Nicula și la bisericile di pă tăte satele. Aveam o străițucă de panză și puneam în colțu' ei câte o nucuță. Și o legam și o luam ca ranița în spate. Era pădure mare de goron pă langă mănăstire și tăt era plin la poalele mănăstirii. Crucea cu care merem o puneam jos și puneam straițăle pă langă ie, să nu să îmburde.
Acolo la Nicula să pregăteu cu mâncare păntru lumea care mere. Tăieu oi și pă când să găta slujba, poftea pă tătă lumea la masă, să dăde la tătă lumea guiaș și câte două scrijelucă de mălai la fiștecare". [De la Emilia Avram, Curtuiușu Mare, 2011]
În Maramureșul Istoric "fetele până la 14-15 ani, își făceu cununi din ce aveu în grădinuță, ziorele, rug, busuioc, măieran, margarete. Să îmbrăcau în alb, pă lângă cămeși își făceu poale cu ciur croșetat de femei, așe ca sumna era, da alb. Să duceu la biserică și de Sfântă Mărie să scot icoanele. Fetele făceu un grup și mereu în prosesie (procesiune). Fiecare duce și icoana cu Maica și cântau cântecul:
O, Măicuță Sfântă,
Te rugăm serbinte,
Ascultă a noastă mare rugăminte.
Nu lăsa Măicuță, să perim pe cale,
Că noi suntem fiii lacrimilor Tale". [De la Ileana Drăguș, 82 ani, Oncești, 2017]
✍Corina Isabella Csiszár
Foto:
Dan Dinescu, Moisei, 1991
