21/05/2026
„Ce știu eu de la bătrânele de pă uliță, de Ispas mergeau după mătrăgună. Atâta era de greu de mărs, fă 2-3 babe ce descânta. Și mergeau fetele, da să nu le vadă nime. Mătrăguna asta, buruianu iesta rău, o crescut pă unde nu îmbla pticior de om și în locuri ascunse. De acolo era și mai bine și mai primnită s-o culeagă. Fetele ce nu să puté mărita, api pă viață și pă moarte umbla, să-și facă vraciuri, să să poată mărita.
Dacă nu meré cu ele meștera, api meré ié înainte cu o zî, cu harast roșu în jâb și lega corciu de mătrăgună, ca s-o poată recunoaște fetele. O știut că dacă-i însămnată, api numa aceie poate fi.
Trebe să să scoale până-n dzâuă și nemâncate, nu era numa așé că te-ai dus și gata. Cum le spuné descântătoarea, așé făceu. „Noa, amu du-te, la mătrăgună, că nu-i altă cale”, le povățuie descântătoarele.
Îi zâceu doamnă bună și așé grăieu de cumsăcade cu ié, ca și cm ar fi grăit cu o doamnă. O fo tare cu grijă să grăiască mândru, s-o cinstească și să-și vadă hazna.
Fetele să dezbrăcau în ptielea goală șî își despleteu păru, zâce că să sie ca și în care ceas s-o născut, că numa așé îi primnită. Când o mărs fetele după mătrăgună, api și-o pus în traistă ptită albă neîncepută din cuptiori, miere de stup, bani, dacă o vrut să-și facă vraciurile pă bine, să să mărite, să le umble bine, să găzdăluia bine. O tăiet-o cu cuțâtu, o cinstit-o și i-o horit. Și o pus acolo mierea și pita și banii și tăte”. (Rodica Nemeș, Călinești, 2026)
„Mătrăguna o fo fată mândră. Mult o iubit și ea și o fost încercată în dragoste. Drăguțu i s-o dus în cătane și de acolo nu s-o mai întors, că o murit. Și atata o zderat fata și ieșea tot timpul la poartă și-l aștepta și-l tot aștepta și vărsa lacrămi. Numa că lemea-i ră, niște bosorcoi umblând să ieie laptile de la vaci, o văzut-o pe ea și le-ncurca pe ele și nu le-o plăcut. Că fata ieșea și noaptea la poartă și bosorcăile umblau noaptea în sus și-n jos, ca să facă vrăjuri. Și o blăstămat-o și-o fugărit-o din sat: „să pleci de aici, acolo-n pădure, că acolo-i locu tău”. Ié s-o luat și o plecat de acasă.
S-o luat și s-o dus pă cărare, până sub pădure și s-o pus lângă marginea pădurii și o zderat. Și din fata ceie mândră, s-o făcut o tufă de mătrăgună. Și de aceie să zâce că florile-s câte una sângură, că-s de fapt, lacrimile fetii, care o plâns acolo și s-o prefăcut în floare. Lacrimile ei s-o prefăcut în flori. Ici și cole pă tufă, vezi câte o floare și apoi câte un bob negru de mătrăgună. Dacă se mergea pentru bine, se mergea în zi de dulce, de obicei joia, că de aceie se merge și la ispas, că Ispasu e întotdeauna joia.
Când faci rău, e tot procedeul invers, față de când se merge pentru dragoste, pentru lucruri bune, pentru bine, pentru cinste, pentru joc. Dacă te-ai dus pentru rău, de obicei, se mergea miercurea. Dacă plec pentru căsătorie, mă îmbrac în haine frumoase, mă duc într-o zi de dulce, marți, joi. Pentru ură s-o dus în zi de miercuri și s-o-mbrăcat în haine ponosite, vechi, urâte. Dacă s-o dus pentru bine și-o pus mâncare și băutură, că așé trebe să-i ducă la mătrăgună. Dacă o mers pă rău și-o luat o traistă rea și o sapă”. (Maria Șerba, Călinești, 2026)
✍️Corina Isabela Csiszár
📸Studio Art Tătar
📸Gabriel Motica
