05/04/2026
Nava Evanghelia a fost construită în 1942 la șantierele Harland and Wolff din Belfast, aceleași care construiseră Titanicul, a navigat sub patru nume diferite pe trei oceane timp de 26 de ani, iar într-o noapte de octombrie 1968 s-a înfipt în nisipul de la Costinești și nu a mai plecat niciodată.
Povestea începe cu un SOS. Pe 14 octombrie 1968, cu aproximativ 12 ore înainte de eșuare, echipajul de pe Evanghelia a cerut ajutor prin radio Grupului de Intervenții și Salvare Navală al portului Constanța. Nava cargo sub pavilion grecesc semnala că se află în stare de dificultate. Coordonatele transmise indicau o poziție între Gura Portiței și Brațul Sfântu Gheorghe. Nava salvator Voinicul, condusă de comandantul Mircea Ionescu, a părăsit în grabă portul Constanța.
Dar în punctul indicat nu era nicio navă. Grecii au transmis alte coordonate, undeva între Gura Portiței și zona Vadu. Din nou, nimic. După un alt contact radio, Evanghelia nu a mai răspuns. Comandantul Ionescu, marinar cu experiență, a devenit suspicios. A ordonat căutarea în direcția opusă coordonatelor transmise de greci.
În zorii zilei de 15 octombrie 1968, pornind spre sudul litoralului, nava Evanghelia a fost localizată în dreptul Costineștiului, pe atunci un mic sat pescăresc. Era eșuată pe un petec de nisip, singurul din întreaga zonă, în rest malul și fundul mării fiind predominant pietroase. Coincidenţă sau nu, nava aterizase exact pe singura porțiune de nisip de pe kilometri întregi de coastă stâncoasă.
Doar cei care cunosc misterele navigației pot înțelege cu adevărat cât de ciudată a fost această eșuare. Coordonatele transmise de greci erau complet greșite. Nava se afla la sute de kilometri de unde spuneau ei că este. S-a eșuat pe singurul petec de nisip din zonă. Iar când salvatorii au reușit să o dezeșueze și s-au întors a doua zi să o remorcheze, au constatat că se eșuase din nou, mult mai adânc, cu elicea avariată, semn că motorul fusese pus pe toată viteza înainte, deliberat.
Nava avea o istorie fascinantă. Construită pentru Ministerul britanic al Transporturilor sub numele Empire Strength, fusese lansată pe 28 mai 1942 ca să înlocuiască pierderile cauzate de submarinele germane. Cargobot frigorific, transportase carne congelată în America de Sud în timpul războiului. A purtat patru nume: Empire Strength până în 1946, Saxon Star până în 1961, Redbrook până în 1965 și în final Evangelia, care în greacă înseamnă veste bună. Avea 131 de metri lungime, 17 metri lățime, 10 metri înălțime și un deplasament de peste 7.000 de tone. Ultimul proprietar era legat de flota celebrului armator Aristotel Onassis.
Legenda spune că eșuarea a fost intenționată. Comandantul navei era, surprinzător, de origine română. La inspecția efectuată de salvatori, în magazia 4 a fost găsit un motor naval de mici dimensiuni, ambalat, cu adresa de destinație portul Constanța, deși nimeni din port nu aștepta o asemenea marfă. Asiguratorii au refuzat să acorde prima armatorului, după consultările cu salvatorii români. Asemenea practici erau frecvente în rândul armatorilor greci ai epocii.
Echipajul a abandonat nava. Potrivit regulilor internaționale, ambarcațiunea a devenit proprietatea statului român. Și acolo a rămas. Sătenii din Costinești au aflat imediat. A fost o devălmășie. Fiecare a luat câte ceva: cazarmament, hrană, bucăți de lemn din cabine. Un localnic, Gheorghe Dima, avea în curte un capac de WC și un hublou cu ramă de cupru pe care le pusese la ușa toaletei din curte. Apoi au intervenit autoritățile și au securizat zona.
Te-ai întrebat vreodată cm devine o ruină un simbol? Evanghelia a intrat în conștiința publică treptat. A apărut pentru prima dată pe ecran în filmul polițist 7 zile din 1973 al lui Mircea Veroiu. Apoi în Al patrulea stol din 1979, în Liceenii Rock'n'Roll din 1991, unde Ștefan Bănică junior și Oana Sârbu se sărută pe țărmul mării cu epava pe fundal. Studenții de la Costinești înotau până la ea. Îndrăgostiții o fotografiau la apus. Dimineața devreme, zeci de delfini veneau să se hrănească în jurul ei, în adâncurile doldora de pește.
Deoarece la data eșuării nava se afla într-o stare foarte bună, epava a rezistat în bătaia valurilor 44 de ani. În 2005, o furtună puternică a rupt trupul metalic în două. În noaptea de 20 spre 21 decembrie 2012, temperaturile extrem de scăzute și o furtună au provocat prăbușirea castelului spre interior. În 2014, valuri de peste 10 metri au scufundat și mai adânc pupa și prova. La Revoluție, fusese torpilată pentru că se credea că acolo s-au ascuns teroriști. În august 2020, două persoane au urcat pe ea și au dat foc unui cauciuc.
Astăzi, epava aparține în totalitate pescărușilor și porumbeilor, care și-au creat propriul habitat în structura ruginită. Primarul din Costinești a trimis o adresă către Guvern încercând să afle cui aparține nava. Nu este în arenda Autorității Navale Române, nici a Apelor Române, nici a Ministerului Transporturilor. Primarul Dumitru Jeanu rezuma perfect: Se pare că e a nimănui.
Internauții care au văzut imaginile ultimelor furtuni au scris cu tristețe: Parcă mi s-a pus un nod în gât. Încet-încet rămân doar amintirile. Un simbol al litoralului românesc, care din păcate este în moarte clinică. Iar pe malul mării, în fața locului unde stătea cândva epava, un stejar bătrân amplifica sunetul valurilor prin frunzele bătute de vânt. A existat această armonie între un copac, o navă ruginită și marea? A existat. Sunt martori. Dar e o chestiune de timp până când valurile și rugina vor șterge definitiv ultimele urme ale vasului care a adus vestea bună pe un mal pe care nu avea de gând să-l părăsească niciodată.
