10/03/2026
Dacă ajungeți la cabana noastră, merită să descoperiți și o parte din patrimoniul autentic al Țării Năsăudului: podurile acoperite din lemn.
Unul dintre ele se află chiar aici, în sat – Podul Curții din Ilva Mare, o construcție din secolul al XIX-lea, care păstrează încă povestea vechii granițe militare și a meșteșugului tradițional din lemn.
Sunt locuri simple, dar pline de istorie, martori ai unei epoci în care oamenii construiau pentru generații.
Dacă vreți să aflați mai multe despre aceste construcții rare și despre povestea lor, vă invităm să citiți postarea de mai jos 👇
Podurile acoperite din lemn din Bistrița-Năsăud – opere vii care dispar încet
În Țara Năsăudului există o comoară aproape uitată: podurile acoperite din lemn. Nu sunt doar simple treceri peste apă, ci adevărate capodopere de inginerie tradițională, construite pentru a rezista generațiilor. Paradoxal, tocmai aceste construcții gândite pentru durabilitate se degradează astăzi în fiecare zi.
De ce sunt atât de speciale?
Acoperișul nu era un element decorativ, ci o soluție tehnică esențială. El proteja structura de rezistență – grinzile și îmbinările din lemn – de ploaie, zăpadă și îngheț. Astfel, podurile puteau rezista zeci, chiar sute de ani.
Multe dintre ele au fost ridicate în secolul al XIX-lea, în contextul vechii granițe militare din zona Năsăudului. Ingineri pricepuți și meșteri locali au creat construcții solide, folosind lemn de stejar și tehnici tradiționale de îmbinare, fără excese de metal.
Coșbuc – podul care a devenit simbol
Podul acoperit din Coșbuc, cunoscut și ca „Podul grăniceresc”, este unul dintre cele mai reprezentative. Construit în secolul al XVIII-lea și consolidat ulterior, el rămâne una dintre cele mai valoroase mărturii ale arhitecturii din lemn din Transilvania.
A supraviețuit războaielor, viiturilor și schimbărilor istorice, dar timpul și lipsa intervențiilor constante îl afectează vizibil.
Ilva Mare – Podul Curții
La Ilva Mare se află „Podul Curții”, ridicat în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Numele său vine de la clădirile administrative din apropiere, unde erau găzduiți ofițerii grăniceri.
Podul nu era doar o construcție utilitară, ci parte din infrastructura strategică a zonei. Astăzi, el rămâne o mărturie a epocii în care disciplina militară și măiestria meșteșugului mergeau mână în mână.
Lunca Ilvei – moștenire grănicerescă
Și în Lunca Ilvei a existat un pod acoperit grăniceresc din lemn, ridicat în secolul al XIX-lea și refăcut în perioada interbelică. Astfel de construcții legau comunitățile și susțineau economia rurală, fiind esențiale pentru viața de zi cu zi.
O raritate în această parte a Europei
În trecut, în această zonă existau mai multe poduri acoperite din lemn. Astăzi au rămas foarte puține. Ele sunt considerate unice în această parte a Europei tocmai prin faptul că au supraviețuit și păstrează forma originală.
În alte regiuni, astfel de poduri au dispărut complet sau au fost înlocuite cu structuri moderne din beton și metal.
De ce se degradează?
Lemnul este un material viu. Are nevoie de întreținere constantă. Când acoperișul se deteriorează și apa pătrunde în structura de rezistență, procesul de degradare accelerează.
Viiturile afectează fundațiile, diferențele de temperatură slăbesc îmbinările, iar lipsa restaurărilor periodice transformă încet aceste monumente în structuri fragile.
Un pod acoperit poate fi salvat dacă se intervine la timp. Dacă se așteaptă prea mult, restaurarea devine dificilă și costisitoare, iar autenticitatea se pierde.
Mai mult decât poduri
Aceste construcții nu sunt doar obiective turistice. Sunt mărturii ale unei lumi în care meșterii construiau pentru generații, nu pentru decenii.
Sunt lecții de arhitectură din lemn. Sunt fragmente de istorie care încă pot fi atinse.
Dar fiecare zi de nepăsare înseamnă o scândură mai slăbită, o grindă mai afectată, un pas mai aproape de dispariție.
Podurile acoperite din Bistrița-Năsăud nu sunt doar relicve.
Sunt opere de artă funcțională.
Și încă mai pot fi salvate.
