12/06/2025
Zilele la căsuță trec foarte repede. Am venit duminică, am clipit de câteva ori și e joi deja.
Am găsit o junglă, după trei săptămâni de lipsă, am reușit de-am făcut lumină, cât de cât.
Anul acesta n-am mai plantat legume, așa că ne ocupăm doar de miile de metri pătrați de iarbă.
Melba inspectează curioasă toate găurile din pământ făcute ce ceva șoricei de câmp, probabil. Și aleargă șopârlele și fluturașii. Kiba și Argo, mai sobri. Ca de obicei. Cu ieșiri exuberante de scurtă durată, în mare parte datorate Melbei. Tot Melba este responsabilă pentru papucii împrăștiați peste tot prin curte.
Zora și Rio se bucură de soare. Tudor ( mezinul nostru) și cu mine ne bucurăm de toate acestea.
Vom avea și anul acesta struguri, alune, mere și vișine. Ba am avut și câteva căpșune. Gutuii, caisul și cireșii n-au rodit. Poate la anul. Smochinul s-a uscat de tot.
Pădurea e la locul ei. Ca un străjer al acestui spațiu minunat. Șoimii parcă se apropie din ce în ce mai tare, mai că-mi vine să le fac un punct de hrană undeva pe-aproape, că prea se cultivă intensiv, se stropește la fel de intensiv, se taie pădurea aidoma și lor nu le mai rămâne loc.
