30/05/2026
👏🏻👏🏻👏🏻
Ziua când trenul a intrat în sat
Era o zi de lucru obișnuită — sau cel puțin așa ar fi trebuit să fie. Dar nimeni nu s-a apucat de treabă.
În 1896, administrația imperială habsburgică începuse construcția liniei ferate Rădăuți–Seletin, cu o ramificație de 7 kilometri spre Karlsberg (Gura Putnei) și Putna. Vestea ajunsese la săteni prin mijlocul clasic al vremii: polițaiul primăriei bătuse toba. Li se spusese să-și îngrădească ogoarele și livezile după ce inginerii vor termina măsurătorile "drumului de fier" care urma să treacă prin sat.
Oamenii nu prea înțelegeau cm poate fi un drum de fier. S-au bătut țăruși de-a lungul satului, pe marginea dinspre pădure și pârâul Putna, pe unde avea să treacă noua cale. Sătenii priveau neputincioși cm li se stricau ogoarele fără să-i întrebe cineva de li-e cu voie ori ba — și îi blestemau pe străinii care le aduceau alte pagube.
Construcția a durat cam doi ani. Când s-a terminat, polițaiul a pornit iar cu toba să anunțe ziua când va sosi trenul în sat. Ordinul stăpânirii: animalele, slobode să nu fie; copiii, să nu se apropie de linie.
Și a venit ziua. Stația — pe atunci o baracă — era împodobită cu cetină de brad. Trenul — "Țugul", cm îi spuneau sătenii, de la cuvântul german zug — a intrat în sat ca "ucigă-l toaca": clopotele sunau, câinii lătrau, porcii guițau, oamenii alergau cu copii cu tot să vadă minunea. Era compus din căsulii legate cu lanțuri pe roate oarbe, trase de o mașinărie cu hornoaie pe unde ieșea fumul. Mașina huruia de se zgâlțâia pământul.
La ceremonie, un domn înalt a spus cât a putut de tare: "Guten Tag, liebe Bauern." Badiontul — ajutorul de primar, neamț — a tălmăcit: e o mare cinste că Împăratul Franz Iosef a adus trenul, că nu o să mai fie nevoie să meargă pe jos sau în carul cu boi la Rădăuți. Unii au înțeles, alții nu. Toți și-au ridicat pălăriile: "Să trăiți!"
Mihai Văcărean, născut în 1875 și martor la toate acestea pe când era tânăr, a rămas cu trenul toată viața. La 92 de ani spunea: "Mulți bătrâni din acea vreme, cât au trăit, n-au pus piciorul în tren. Eu nu m-am luat niciodată după vorbele băbești. Când am avut a mă porni undeva mai departe, m-am suit în tren și m-am dus."
Fotografie: Șeful stației CFR Putna, Ion Gradin — mult pomenit de putneni pentru popularitatea lui (1929)
📖 Sursă: Ileana Cretan, „Putna de altădată" (monografie locală) — mărturiile lui Mihai Văcărean și Lazăr Timiș, martori oculari la sosirea primului tren.
— Cunoașteți alte povești transmise din bătrâni despre ziua când a venit primul tren la Putna? 👇
