21/11/2014
Cetatea medievală din Râșnov se presupune că a fost construită în perioada 1211–1225, cât a durat stăpânirea cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei. Deşi nu există nici o dovadă în acest sens, materialele arheologice pledează pentru funcționarea fortificațiilor cel puțin din secolul al XIV-lea.
Mai mult, în anul 1335, în timpul unei invazii a tătarilor care a pustiit Țara Bârsei, se pare că fortificaţia a salvat viețile locuitorilor refugiaţi între zidurile sale. Poziționată pe o culme stâncoasă, deasupra părții de răsărit a orașului actual, cetatea a fost formată inițial dintr-o incintă largă, care a cuprins de la început “Cetatea de jos” de mai târziu.
Atât în timpul catastrofelor naturale, cât şi a invaziilor militare, cetatea a reprezentat şansa supravieţuirii comunității râșnovene. Ea a fost mai mult decât o cetate de refugiu, a fost o “a doua vatră a Râşnovului”. Obligați să rămână aici zeci de ani, râșnovenii au transformat fortificația într-o locuință.
Cetatea a fost întregită arhitectonic de comunitatea râșnoveană până în secolul al XVIII-lea, când securizarea graniţelor sudice ale Transilvaniei, a permis atât o dezvoltare economică neîntreruptă a târgului, cât şi prin diminuarea pericolului invaziilor militare, o scădere a interesului comunităţii râşnovene pentru întreţinerea cetăţii medievale.
Mai mult, în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri şi a grăbit transformarea cetăţii părăsite într-o ruină. În cetate era ţinut doar un singur paznic care trebuia să anunţe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor. În 1937, după o vizită în cetatea Râşnovului, scriitorul brasovean Octav Şuluţiu lăsa posterităţii o frumoasă descriere dar și un înţelept îndemn: “Ar fi păcat să se distrugă această mărturie istorică. O reconstituire a ei s-ar impune. Dar nu o renovare care să o falsifice, să introducă elemente noi. Să se întărească tot ce există şi atâta”.
Întârziată de război și de anii tulburi ai instaurării regimului comunist, restaurarea cetăţii Râşnov s-a desfăşurat abia în perioada 1955-56. Apoi Cetatea Râşnovului a intrat în istoria cinematografiei româneşti mai ales ca decorul preferat de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru filmele sale istorice Dacii (1966) şi Nemuritorii (1974).