26/03/2023
Ați observat vreodată briza de munte cu miros de pădure de conifere, care coboară uneori, în diminețile calde și însorite de pe Vf. Dealu Negru (situat la limita sudică a stațiunii) și acoperă cartierul Unirii din Vatra Dornei?
Uneori, seara sau la orele dimineții, printre clădiri coboară un vântișor slab dinspre munte, cu miros puternic de cetină de molid, de pământ umed și de mușchi verde, care parcă te transpune dintr-o dată sus pe munte, în pădure... Nu durează mult, însă îți poate colora ziua și ridica moralul în câteva secunde, atunci când prinzi momentul.
După ce am descoperit fenomenul pur întâmplător, de câteva ori, ne-am gândit că poate nu este chiar întâmplător faptul că zona balneară a stațiunii a fost construită, în cea mai mare parte, pe malul drept al râului Dorna, la poalele Dealului Negru...
Parcul stațiunii, primele hoteluri mari și primele baze de tratament construite la Vatra Dornei sunt așezate, strategic am spune noi, cam în fâșia străbătută dimineața de acești... aerosoli naturali.
În trecut, în stațiunea noastră se recomandau, adesea, așa numitele "băi de soare", în cursul dimineții, sau plimbări ușoare pe traseele de cură amenajate în Parcul Central. Având în vedere faptul că potențialul natural al stațiunii fusese deja studiat destul de bine, de către specialiști de renume european, încă de pe vremea Imperiului Austro-ungar, este foarte probabil ca acele recomandări să fi fost susținute de cercetări și argumente științifice destul de solide.
Analize chimice ale apei din izvoare, pentru a determina dacă acestea sunt potrivite pentru uz intern sau extern; studierea florei și a factorilor climatici, compararea datelor obținute cu caracteristicile altor stațiuni apreciate din Europa - toate aceste detalii arată faptul că, la Vatra Dornei, s-au aplicat cunoștințe și s-au derulat, încă din secolul XIX, cercetări foarte avansate pentru vremea aceea și pentru această parte a lumii.
Nimic nu ar fi rămas, însă, în picioare din vechile concepte și amenajări, dacă populația locală nu ar fi îmbrățișat și ea, cât se poate de natural, și nu ar fi respectat, în timp, comoara naturală care susține latura turistică a orașului.
Îmblânzirea veverițelor din parc nu s-a întâmplat "de azi pe mâine". A fost nevoie, probabil, de multă răbdare și dragoste și de respect pentru micile viețuitoare. Iar pajistile cu flori de munte, numeroasele izvoare și pârâiașe zglobii, pădurile dese și parfumate de munte au avut mereu locul lor de cinste, integrate în modul de viață și în conștiința locuitorilor din această zonă.
Localnicii din zonele de munte, în general, au îmblânzit mereu provocările ridicate de viața într-o zonă cu climă destul de aspră, cu ierni lungi... cu tot soiul de activități relaxante în natură și cu vizite dese în "Împărăția Munților", unde încă îți poți aduce aminte ce înseamnă liniștea și unde spectacolul Naturii nu se termină niciodată.
Mda... :) din cauză că au început să se întoarcă păsările călătoare și să "simțim a primăvară", chiar și în parc sau prin oraș...
Ne-a cam luat valul și gândurile o iau, tot mai des, la fugă peste dealuri, după ghiocei, după Daphne mezereum :D și urme de cocoș de munte... Ba chiar și după salamandre, după gențiene mai albastre decât cerul și (doar cu gândul!) după pui de căprioară...
Foto: vederi din zona Vatra Dornei, din perioada 1907-1938.
(c) Muzeul de Științele Naturii și Cinegetică
